1. Solul in care se va executa drenajul trebuie sa nu fie excesiv nisipos pentru a nu permite infiltrarea imediata a apei tratate in panza freatica, dar nici excesiv argilos pentru ca retine prea mult apa tratata. Se va lua in considerare solul de la o adancime egala si mai mare decat cea la care se instaleaza liniile de drenaj.

2. Daca terenul ales ca locatie nu prezinta o tasare naturala, atunci este necesara o perioada de minim un an pentru a se realiza aceasta tasare naturala. Dupa aceasta perioada se poate trece la executia retelei de drenaj.

3. Liniile de drenaj se vor amplasa astfel incat sa se pastreze o cota de cel putin 2 metri fata de panza freatica cea mai apropiata.

4. Panta campului de drenaj trebuie sa fie minim 1% si nu trebuie sa se gaseasca intr-o arie susceptibila de alunecari (in cazul pantelor mari, liniile de drenaj se vor amplasa in scara, paralel cu panta).

5. Reteaua de drenaj trebuie amplasata la o distanta mai mare de 30 de metri de orice put sau sursa de apa potabila.

Se va consulta orice alta sursa de date publica sau privata pentru a estima adancimea apei subterane care trebuie sa fie cu cel putin cu 2 metri mai jos decat fundul liniei de drenaj.

Testul de permeabilitate trebuie efectuat dupa finalizarea examinarii terenului.

La fixarea locului de amplasare al drenajului se va lua in consideratie relieful, calitatea solului, cantitatea de precipitatii care variaza de la o regiune la alta, distanta pana la panza freatica, dar si calitatea apelor rezultate din tratamentul apelor menajere.

Apa deversata din aceste fose septice va fi preluata de vasele capilare ale solului care vor actiona ca un filtru biologic prin procesul de biodegradare anaeroba asupra efluentului dispersat uniform in sol prin reteaua drenanta. Gradul de purificare finala depinde intotdeauna de factorii de incarcare si nivelul concentratiei de materii totale in suspensie, activitatea bacteriologica si de asemenea distanta pana la intalnirea cu apele subterane.

Cu cat volumul de dimensionare al fosei este mai mare, se considera ca s-a efectuat si epurarea biologica deci in consecinta, vor necesita intotdeauna conditii mai lejere legate de suprafata minima a campului de drenaj. Campul de dispersie al apei drenate este in general 1 metru pe directie orizontala si 0,7 metri pe adancime de la linia campului de drenaj.

Pentru mentinerea calitatatii apei din sol, panza freatica si puturi de apa potabila in concordanta cu normele sanitare se vor impune distante minime de siguranta pentru drenajul apelor menajere astfel :
- Drenajul se executa la cel putin 1,5 metri adancime fata de de cota 0 a solului
- Partea inferioara a liniei de drenaj va fi la cel putin 2 metri deasupra panzei freatice
- Se va pastra o distanta minima de 30 de metri pe orizontala fata de orice sursa de apa potabila.

Terenurile formate din umplutura pot necesita un an de compactare naturala si/sau stabilizare a solului inainte de instalarea unui camp de drenaj.
Limitarea pantei la maxim 16 grade este necesara pentru cazurile in care pot aparea alunecari de sol.

Elemente de executie a campului de drenaj:

Suprafata minima de drenaj necesara pentru apa menajera produsa de o persoana este determinata de gradul de permebilitate a solului si de randamentul sistemului de tratare.

Linia de drenaj este definita ca o excavatie cu latimea de 40-60 cm si cu adancimea de 150 cm, utilizand o metoda uzuala de umplere de jur imprejur a conductei de drenaj cu piatra (agregat) 35-70 mm. Sub stratul de agregat si conducta de drenaj se aseaza un strat de nisip de 5-10 cm grosime. Agregatul va fi de asemenea utilizat pentru a proteja linia de drenaj inainte de umplerea cu pamant. Se mai recomanda ca pamantul de umplutura de la suprafata sa prezinte o panta, astfel incat sa nu permita stationarea indelungata a apelor de suprafata deasupra liniilor de drenaj, sau acoperirea agregatului de deasupra conductei de drenaj cu folie de polietilena si apoi acoperirea acesteia cu pamant.

Teava de drenaj este confectionata dintr-o teava de PE sau PVC cu diametrul 110 mm, prevazuta cu fante in treimea inferioara (drenaj de evacuare). Partea superioara a conductei de drenaj nu trebuie prevazuta cu gauri sau fante, pentru a nu preluat apa pluviala.

Teava de drenaj poate sa aiba o lungime de maxim 20 de metri si trebuie sa respecte panta de scurgere de minim 1%, iar distanta dintre doua tevi de drenaj trebuie sa fie de minim 2 metri.

Capetele tevilor de drenaj trebuie prevazute cu guri de aerisire.

Pentru terenuri impermeabile, campurile de drenaj subterane pot fi inlocuite cu platouri absorbante. Platourile constau din bazine subterane etanse, umplute cu piatra sparta la partea inferioara si cu sol vegetal la cea superioara. Adincimea bazinelor este de ~ 0,70 m, suprafata minima pentru 1 locuitor fiind de 5,00 mp.